Regatul Daciei a fost unul dintre cele mai puternice state ale antichității, fapt datorat atât poziționării sale strategice, cât și a poporului nemuritor, viteaz și drept care stăpânea acest tărâm, neam din care s- au ridicat de-alungul vremii, conducători puternici și de temut. Din păcate istoria a păstrat puține nume ale acestora și chiar mai puține fapte ale lor, însă cele ajunse până la noi sunt cât se poate de grăitoare și uneori chiar suficiente pentru a le cinsti memoria. (extras din capitolul Monarhia geto-dacă I)
Zamolxe este un personaj complex, din toate punctele de vedere. El a reușit prin istețime, cuvinte alese și fapte deosebite să-i convingă pe geți să-l accepte mai înainte ca profet, apoi ca legiuitor și într-un final ca zeu. Învățăturile sale i-au ajutat pe daci să se dezvolte ca oameni, ca societate, totodată implementându-le acestora principiile de bază ale științei universale. Astfel i-a învățat pe ei filosofia, astrologia și medicina. Atât de bine i-a instruit pe cei supuși lui, încât Platon, în opera sa Charmides, laudă în cei mai măreți termeni iscusința medicilor traci (daci) în tratarea diverselor boli în care, după cum aflăm din text, pricepuții medici greci rămâneau neputincioși. (extras din capitolul Statul teocratic geto-dac)
Cetate după cetate, sistemul de fortificații dacice din Munții Orăștiei era cucerit de romani. Sarmizegetusa era din nou asediată. Un prim asalt roman asupra capitalei este respins de daci, care aruncau peste trupurile legionarilor bolovani grei. Din cetate zburau într-una săgeți și sulițe, iar numărul victimelor era tot mai mare. În cele din urmă Traian dispune construirea unei baricade paralele cu zidurile cetății dacice și asediul continuă. În vara anului 106 e.n., trupele romane dau un al doilea asalt asupra cetății, care de această dată cade. Legiunile lui Traian pătrun în oraș - se pare datorită unei trădări - și ucid la întâmplare militari și civili, bărbați, femei și copii, cu o totală lipsă de umanitate. Templele și palatele sunt prădate, apoi pângărite și incendiate. Aceeași soartă avea să se răsfrângă și asupra caselor populației civile. Sângele curs din trupurile soldaților daci se scurgea de pe zidurile cetății și se amesteca în stradă cu cel curs din trupurile femeilor și copiilor daci. În rândul romanilor nu se mai respecta nici o regulă a războiului, nici un pic de milă sau compasiune. Totul se rezuma la crimă și jaf din partea armatei romane civilizatoare. (extras din capitolul Războiul celor două lumi II)
Fără discuții, romanii au venit în Dacia pentru jaf și crimă, și nu au avut nici cea mai mică dorință de civilizare a așa-zisei populații barbare de aici. E cât se poate de limpede faptul că Regatul Dac era unul bine dezvoltat și structurat, cu o societate care nu avea nici cea mai mică nevoie de o civilizare romană. (extras din capitolul Căderea și renașterea Daciei)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu