Se spune despre un alt tărâm că ar fi țara tuturor posibilităților, cu toate că, defapt, această țară nu este respectiva, ci cu siguranță este România.. sau Români(c)a. Deși m-am născut aici, am crescut aici și trăiesc încă aici, încep să mă simt din ce în ce mai pierdut în peisaj. Pentru cei care cunosc balada Miorița, va fi ușor să înțeleagă cele spuse în continuare; pentru ceilați însă, vor fi doar fraze fără sens.
Ciobanul (fie el vrâncean, moldovean sau ungurean!) va rămâne tot cioban, indiferent de plaiurile pe care își va mâna turmele. Chiar dacă aceste meleaguri nu mai sunt un picior de plai, pe-o gură de rai, turmele mânate de ciobani vor coborî în vale, în căutare de izvor cu apă lină, din care să se adape. Cine va stăpâni izvorul, va deține supremația întregii turme. Cele trei turme de miei, cu trei ciobănei, își urmează împreună drumul, după cum dictează legea firii, până în momentul în care (șic!), doi se cam vorbiră, și se sfătuiră, pe l-apus de soare, ca să mi-l omoare pe cel care le stă în cale. Fiind o baladă populară, are o vechime care nu poate fi stabilită încă în timp, însă nu acest aspect este important. Faptul care intrigă de veacuri, este invidia caracteristică poporului român, și care dăinuie încă printre conaționali. Și încă ce mai dăinuie!
Românul vrea moartea românului pentru că are oi mai multe, mândre și cornute, și cai învățați, și câini mai bărbați! Se naște implicit întrebarea care este șansa să poți fi OM în țara ta? În România, ideile tale nu valorează nimic, munca ta nu este răsplătită, priceperea nu îți este recompensată, atitudinea bună nu devine nicicând un exemplu. Trăim într-un Rai în care fufichetele devin dive, analfabeții sunt considerați vedete, hoții și țeparii sunt luați ca exemplu de oameni care se descurcă, mincinoșii sunt considerați profeți, iar cei care încearcă să facă cu adevărat ceva util, își atrag calificativul de oameni nebuni, depășiți de vreme, deraiați de pe orbita care trasează liniile marcante ale lumii moderne.
Eu zic că lumea aceasta va rămâne încă normală, atâta vreme cât vor mai exista astfel de nebuni!
Umanitatea nu a luat naștere de azi, de ieri, pe acest pământ, iar ca să poată supraviețui vitregiilor vremurilor, oamenii s-au organizat în societăți. Astfel s-au putut susține unul pe altul, au putut munci pământul și s-au putut apăra. Mă întreb în sinea mea, astăzi, dacă mai există sau nu o societate umană în jurul nostru, atâta vreme cât nimeni nu mai susține pe nimeni, cât nu mai există nici o legătură între oameni, care să ducă la un bine comun și nu la unul individual și mai ales, ne mai putem noi apăra împotriva năpastelor, atâta vreme cât nu mai avem încredere unul în altul, iar cel de care pare că trebuie să ne apărăm în primul rând, este aproapele nostru?
România a fost dintotdeauna Divină, dar mi se pare că în ultimul timp devine tot mai mult o Comedie bazată pe un scenariu cu prea mult umor negru. Poate că drumul său ar putea fi mai puțin întunecat și mai există încă speranța unei raze de lumină, cu toate că nu s-a găsit încă acel cioban care să poată purta cu adevărat bine lampa, înaintea turmei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu