Am scris și încă voi mai scrie

În ultimii doi ani de zile mi-am dedicat o foarte mare parte din timp creației literare, pe care iată, astăzi, o pot aduce înaintea publicului larg. Din pasiune s-a născut dorința, iar din dorință a luat naștere fapta. Nu consider că a fost greu, însă nici ușor nu a fost, dar rodul muncii mele îl văd acum copt și numai bun de gustat. Grădina este încă plină - să continui a vorbi metaforic - însă timpul va hotărî când va fi din nou vremea pentru cules. Până atunci, vă invit să cunoașteți conținutul acestor lucrări, care pot fi achiziționate de la Galeria de Artă Iosif Tellman din Lupeni sau de la mine personal, la adresa de e-mail universalis.info@yahoo.ro.
Bogdan Adrian Gîscă

marți, 8 iulie 2014

Suflet de Copil

În cele ce urmează am să prezint o poveste care, mie unul, mi se pare foarte emoționantă, din care putem deprinde o învățătură benefică. Ca adulți, avem mereu impresia că știm totul, însă multe le avem de învățat din înțelepciunea... copiilor.

Odată, cu ceva vreme în urmă, un copil intra într-un restaurant, așezându-se la una din mesele mai retrase. Era o duminică călduroasă de vară, iar el tocmai ce primise câteva monede de la bunica sa. A așteptat cuminte pe scaun, până când ospătărița a venit să-i ia comanda. Cu vocea sa plăcută și politicoasă, copilul o întreabă pe ospătăriță:
- Cât costă o înghețată mare, cu fructe și ciocolată?
- 50 de cenți, îi răspunde ospătărița, iar dacă vrei cu fructe exotice, face 80 de cenți.
Copilul duce mâna la buzunarul pantalonilor și scoate în palma sa monedele, începând să le numere. Ospătărița îl privea nerăbdătoare. Era abia începutul zilei, iar ea părea foarte plictisită și grăbită. Terminând de numărat banii, copilul îi bagă înapoi în buzunar și o întreabă din nou, prețul unei înghețate simple.
- Costă 35 de cenți, fără fructe și fără ciocolată, îi răspunde ospătărița, însă ai face bine să te decizi pentru că nu am timp să stau toată ziua lângă tine. Mai am și alte treburi. Dacă nu ai suficieți bani, îți pot da un pahar cu apă să te răcorești, iar apoi poți să pleci la joacă, unde îți e locul.
Copilul se decide și o roagă să-i aducă totuși o înghețată simplă. Revenind cu înghețata, ospătărița îi aduce și bonul de casă: 35 de cenți. Băiatul scoate din nou monedele din buzunar și le numără. Erau 50 de cenți. Pune banii pe masă și fără să mai piardă timpul, mănâncă cu multă poftă înghețata, uitându-se mereu la monedele sale. Când termină de mâncat, se ridică bucuros de la masă și se oprește în fața barului, plătind cei 35 de cenți. Ospătărița ia grăbită banii și îi face semn din mână spre ieșire. 
Întorcându-se să curețe masa, ospătărița găsește acolo o monedă de 15 cenți. Copilul ceruse înghețata cea mai ieftină tocmai pentru a-i rămâne bani, să lase ciubuc pentru ea. O adevărată lecție de viață pe care mulți dintre noi nu o cunoaștem. Și totuși, ține de civilizație...



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu